fbpx

„Aici mă văd și simt că este locul meu.” Denisa Fodor și pașii ei spre balet

Erika Iszlai
Erika Iszlai
balerina denisa fodor

Ambițioasă, sufletistă și dedicată meseriei. Sunt cuvintele care o descriu cel mai bine pe Denisa Andreea Fodor. Ea este o păpușă de porțelan care emană eleganță prin toți porii. Baletul o face fericită și-l practică de la trei ani, de când mama ei a dus-o la cursuri. I-a plăcut foarte mult și făcea tot posibilul să evolueze. Ținea cont chiar de toate observațiile pe care i le făcea profesoara și se ambiționa să devină cea mai bună. La opt ani a întâlnit balerinii Operei Naționale din Timișoara. A dansat în spectacolul de balet „Spărgătorul de Nuci”, în rolul de șoricel.

După terminarea Liceului Ion Vidu, fiind pe secțiunea de coregrafie, s-a înscris la două facultăți: Facultatea de Educație Fizică și Sport și Facultatea de Kinetoterapie și Motricitate Specială din cadrul UVT. A urmat și cursurile de pregătire a personalului didactic. Toate aceste acțiuni au dus la deschiderea Școlii de balet și dans Denisse, unde copiii învață primii pași de dans. Denisa se implică nonstop în cariera ei, acum fiind studentă în anul trei la coregrafie la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș.

Haideți să descoperim mai bine povestea Denisei Fodor – balerină, profesoară, studentă.

De ce ai ales baletul? A fost un moment anume sau ți-ai dorit asta dintotdeauna?


De la vârsta de trei ani practic baletul, de când mama mea a dorit să mă ducă la cursuri de balet. Totul a mers de la sine, pur si simplu îmi doream și mai mult și mai mult și făceam tot posibilul să evoluez și să țin cont de toate observațiile pe care mi le făcea profesoara. Baletul mă făcea și mă face fericită.


Cum arată o zi din viața unei balerine?


De la o vârstă fragedă, am un program încărcat. Fugeam dintr-o parte în alta ca să fiu prezentă la toate orele.
Pot să vorbesc despre o zi din viața mea de acum. Dimineața de la ora zece încep cu studiul dansului clasic, urmat de repetiția repertorului care este necesar pentru anumite spectacole. La prânz ajung acasă, mănânc și în momentul de față am orele la facultate care sunt online. De la ora 14 când ajung acasă până la 16:30 când mă îndrept spre sala de balet, sunt prezentă la orele de la facultate. Iar de la ora 17 la 20:30 sunt dedicată elevilor mei.
Sunt zile în care ne este cerut să fim la repetiții și seara, iar atunci orele cu copiii le reprogramez. Părinții copiilor mă înțeleg pentru că știu că implicarea mea este maximă când vine vorba de Școala Denisse și de elevii mei.
La ora 20:30-22, de două ori pe săptămână, de 25 de ani, mă antrenez și la Casa de Cultură a Studenților la ansamblul de dans condus de maestrul Marcel Botscheller.
Pe lângă tot acest program, odată cu anul trei de facultate, am început și pregătirea examenului de licență pe care îl concep alături de elevele mele. Și pregătirea acestui examen, care presupune un spectacol întreg, îmi ocupă și puținul timp pe care îl aveam.
Am un program foarte încărcat, dar tot ce fac, fac cu mare plăcere. Tot timpul meu liber îl dedic antrenându-mă, studiind, documentându-mă despre tot ce este nou în această artă frumoasă.


Ai terminat liceul de coregrafie „Ion Vidu”. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o deții din timpul liceului?

Am foarte multe amintiri frumoase. Mi-au rămas în minte repetițiile pe care le aveam pentru spectacolele de la operă în care eram chemată să dansez, încă din liceu.
În clasa a X-a am fost într-un turneu în Germania alături de domnul profesor Radu Alin și balerini ai operei unde am participat la un curs de jazz contemporan sub îndrumarea renumitului Serge Alzetta, urmat de un alt spectacol pentru care ne-am pregătit.
Examenele semestriale pe care le aveam la dans clasic erau cu mari emoții.


Balerinii amintesc adesea despre severitatea profesorilor de balet, unii considerând-o necesară în disciplina unui elev. Ai avut parte de acelaşi tratament?


Da, un profesor sever, cu tactică și cu multă răbdare, scoate tot ce este mai bun din elev. Da, am avut parte de profesori care au știut să modeleze atât corpul, mintea și sufletul de care este nevoie în această artă. Eu am înțeles de la mama mea că așa trebuie să fie un profesor care dorește ca elevul său să evolueze. Chiar dacă profesorul era sever, eu îi mulțumeam pentru fiecare oră de studiu. Este un lucru foarte important ca profesorul să se implice în dezvoltarea elevului și să știe ce trebuie să îi ceară ca să ajungă la performanțele dorite.
Pentru a fi la rândul meu un bun profesor, eu am ales de la profesorii mei tot ce am considerat că este mai bun.

Care a fost primul rol pe scena Operei Naționale Române Timișoara?

Prima dată când am întâlnit balerinii Operei Naționale Timișoara a fost pe când aveam opt-nouă ani, când am dansat în spectacolul de balet „Spărgătorul de Nuci”, în rolul de șoricel. Pe atunci studiam baletul la doamna și domnul Valkay.

Aveam 8 ani când am dansat pe scena Operei din Timișoara în piesa „Vrăjitorul din Oz” de Silvia Kerim pe muzica lui Marius Țeicu în coregrafia maestrului Francisc Valkay.

Păstrez amintiri frumoase din acea perioadă.

Apoi în cadrul școlii doamnei Rodica Murgu în spectacolele de balet puse de dumneaei pe scena Operei Naționale.

Îți amintești prima audiţie? Poți să ne povestești puțin despre ea?


A fost cu spectacolul Giselle care a avut premiera în anul 2008. Îmi aduc aminte câte emoții și cât de entuziasmată eram. În aceeași perioadă ne pregăteam și pentru spectacolul Carmina Burana.

 După terminarea liceului, te-ai înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport și Facultatea de Kinetoterapie și Motricitate Specială și ai absolvit și cursurile de pregătire a personalului didactic. Toate aceste acțiuni au dus la deschiderea Școlii Balet și Dans Denisse? Cum s-a născut povestea acestui loc?

În timpul facultății, în cadrul unui curs de patinaj pe care îl predam copiilor, am realizat că am foarte multă răbdare cu copiii și îmi plăcea chiar și atunci la patinaj, să le observ evoluția de la o zi la alta. În tot acest timp cât am parcurs cele două facultăți și mastere, mergeam și la studii la Opera din Timișoara. Nu am întrerupt legătura cu baletul. În 2014 am avut prima grupă de copii. De atunci, de șapte ani, au trecut pragul sălii de balet sute de copii.

Ce studiezi la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș?

Sunt studentă la Artele Spectacolului, secția de coregrafie la Universitatea de Arte, unde îmi adâncesc cunoștințele în pedagogia dansului și îmi dezvolt viziunea coregrafică. Sunt în anul 3. În acest an îmi voi susține licența și examenul de absolvire a programului de studii psihopedagogice în coregrafie. Cu siguranță nu mă voi opri aici. O să mă orientez și spre un master în domeniu.

Cum îți păstrezi silueta? Ții un regim anume, vreo dietă?

Nu țin un regim anume. Dar nici nu fac abuzuri la mâncare. Există o regulă în toată lumea dansului, mai veche: ca să ai greutatea ideală, trebuie să ai 20 de unități în minus la kilograme față de înălțime.

Cred că mă mențin datorită antrenamentelor pe care le fac zilnic, atât la locul de muncă cât și cele pe care le fac acasă singură. Și datorită faptului că mereu sunt în mișcare, implicându-mă în activități.

Cât la sută e talent și cât este muncă în această meserie?

Aș putea zice 90 % muncă și 10 % talent.

Ai un idol, un model care te inspiră?

Îmi place foarte mult de Natalia Osipova. Are ceva aparte în interpretarea fiecărui rol.

Care sunt cele mai grele mişcări de realizat din balet?

În funcție de aptitudinile pe care le ai, unele mișcări pot fi ușor de realizat, altele abia după multe repetiții și exerciții pot fi realizate.

Din punctul meu de vedere, cele mai grele sunt prizele pe care o balerină le realizează alături de partenerului ei în pas de deux. Ambii parteneri trebuie să fie în armonie totală în timpul unui Pas de deux.

Dansezi în continuare la Opera Națională Română Timișoara, în „Ansamblul Profesionist Banatul” și în Ansamblul de dans al Casei de Cultură a Studenților Timișoara. Din cauza virusului COVID-19, această activitate a fost pusă pe pauză. Cum a fost pentru tine această perioadă?

La Opera Națională am dansat până în 2015-2016 când am devenit colaboratoare, apoi angajată la Ansamblul Profesionist Banatul. Aici unde sunt angajată, pe timpul pandemiei, am avut doar perioada de lockdown când nu ne-am putut ține activitatea. Apoi am revenit în sala de balet într-o formulă mai restrânsă și pe grupe.

La Casa de Cultură a Studenților, la fel, într-un grup restrâns am reușit să ne menținem activitatea.

Trecem printr-o perioadă dificilă. Eu nu am încetat să mă antrenez, de data aceasta acasă, pentru că în mod normal am multe activități. Perioada în care a trebuit să stăm în casă a fost destul de grea.

În schimb, am parcurs o perioadă de peste 100 de ore online alături de balerini ai companiilor de dans contemporan din New York. A fost minunat să studiez tehnica Graham cu Miki Orihara, fostă prim solistă în compania de dans Martha Graham și tehnica Taylor și Limon cu dansatorii acestor mari companii sau tehnica Luigi Jazz și contemporary ballet. Pentru mine a fost o perioadă bună pentru a mă dezvolta.

 Cum ai împăcat, de-a lungul timpului, cariera cu viața de familie/ personală?

Familia a fost mereu lângă mine. Mama și tata m-au sprijinit în tot ce mi-am dorit să realizez. În această privință sunt norocoasă pentru că și logodnicul meu îmi este alături și mă susține în tot ce doresc să fac.

Dacă nu ai fi devenit balerină, ce ți-ai fi dorit să fii?

Nu cred că aș putea da un răspuns. Aici mă văd și aici simt că este locul meu!

Ce sfaturi ai pentru fetele care își doresc să fie, la rândul lor, balerine?

Le sfătuiesc să își urmeze visurile și să continue să evolueze, pentru că doar așa vor ajunge unde își doresc.

*Toate fotografiile sunt din arhiva personală a Denisei Fodor.

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Articole recente

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!